nu ninge, iubire, doar cețuri
ne-nvăluie umbrele reci
și lumea-n perfide înghețuri
închide lumina pe veci
am mâinile sloiuri nătânge
ce rostul demult și-au uitat
prin ele doar frigul mai curge
cu zvâcnete-n albul sărat
și cui să-i mai cerem ninsoare
prin brazii cu vârfuri de stea
stă inima-n crudă strânsoare
și nici mângâierea n-o vrea
noi unul spre altul prin pâclă
bezmetici și tot mai nebuni
deși chiar nimic nu se-ntâmplă
mai credem și-acum în minuni
dar dacă-ndurare nu este
și iarna să ningă nu știe
vom trece noi doi în poveste
schimbați în zăpadă-argintie
când drumul prăpăstii își sapă
și sănii se pierd în neștire
e ultima iarnă, și dacă,
doar noi o să ningem, iubire
