marți, 27 decembrie 2011

fără zăpadă

iarbă uscată și noroi tăcut-
drum amânat spre cei de dedesubt.
ai fi putut măcar pe cruci să ningi,
însingurarea lor să o atingi.

un colț de pâine și un strop de vin
și îi uităm puțin câte puțin...
cât aș fi vrut din ochii Tăi să cadă
sfințita fulguire de zăpadă

și dintr-un brad să scuturi peste ei
o iarnă-n lerui-ler și clopoței,
pământul să se facă iarăși cer
și să-și desfacă florile de ger,
din ele albul fraged să-l aduci
să ningă, Doamne, blând colind pe cruci.

luni, 19 decembrie 2011

îmi spun mereu că-i ultima scrisoare,
că versul bate-n mine tot mai stins
și-n reci duminici n-ai mai recunoaște
nimic din ce odată te-a atins.

îmi spun că,-n crengi de vișin, primăvara
te-ademenește-n albul ei cel pur
și-apoi te poartă-n raiuri de culoare
ca sufletului tău să-i dea contur.

îmi spun că vara își învață roua
în locul meu în brațe să te țină.
neliniștea- o iederă pe ziduri,
tăcută,-ți duce gândul prin lumină.

mă rog de toamnă să mă toarne-n vinul
cel vinovat de toată nălucirea
și-amestecată-n spaima unei brume
s-amân pentru o clipă desfrunzirea.

și uite, o scrisoare pe zăpadă,
când frigu-n calendar nu mai încape,
ți-aș mai trimite la sfârșitul lumii,
departele meu drag de prea aproape.

cuvinte ilizibile, străine...
cum să-nțelegi ce anotimp e-n mine?

vineri, 16 decembrie 2011

închipuire

aproape-mi ești dar nimeni nu te știe,
doar ochii iernii te visează blând,
un dor nebun mă mistuie și urcă
muguri de gheață-n umărul meu stâng.

o ramură își scutură zăpada,
lumea  se umple de argint și stele,
se-aude liniștea umblând pe vârfuri
și tu la fel prin gândurile mele.

și dumnezeu se miră că în palme
doi bulgări de lumină i-au crescut,
un joc cu îngeri și-oameni de zăpadă
între pământ și cer a început.


mă simți visând la frigul mâinii tale,
cu-o sanie alunec prin nămeți
în pragul inimii s-ajung spre seară,
din  flori de măr și ler să mă înveți.
............................................

dar iarna asta-i doar o-nchipuire...
în locul meu vor crește flori și frunze,
de-atâta dor am să mă fac lumină
să te ating din când în când pe buze.
nimic curat în care să nu fii, ding-dang prin clopoțeii argintii...

marți, 13 decembrie 2011

duminică, 11 decembrie 2011

am să vin într-o iarnă cu zăpadă curată
să-ți așez la ferestre broderie de alb,
prin perdelele grele am să fac strecurate:
o gutuie-aurie și o creangă de brad.

am să-ți cern peste ochi floare albă de lună
să îți apere visul și privirea de rău,
ai s-auzi prin nămeți zurgălăii cum sună
și cum cade lumina peste sufletul tău.

voi rămâne în preajmă să-ți ascult răsuflarea
și la miezul de noapte să îți depăn povești,
ochilor care dorm să le mângâi culoarea
și să pier într-un abur, fericită că ești.
......................................................
dar de n-ai să mă vezi niciodată în iarnă
să-nțelegi că zăpada nu-i destul de curată
și s-aștepți ochii mei peste tine s-aștearnă
o zăpadă de lacrimi, cum n-a nins niciodată!



joi, 8 decembrie 2011

și vine albu-n mine iar să crească,
ne-ndurător, făptura ta cerească.
prin crengi de frig cu foșnitoare zale
simt ochii iernii-argintii paftale.

pe harta mâinii freamătă ninsoarea,
cu sudul meu îți mângâi depărtarea.
miroase-a nopți de ger și-a viscolire,
umbre pe drum și liniște-n iubire.


din doi în doi ne numără cu teamă
albul  stingher ce-ncepe să se-aștearnă
și-ncerc din tot ce am să te adun...
pe care umăr iarna să îți pun?

duminică, 4 decembrie 2011












decembrie. și încă nu a nins.
poate că iarna a uitat să vină
iar fragedul ei trup de violină
s-a rătăcit prin ceața unui vis.

și verdele de brad adoarme-n rugă,
ca-ntr-un copil mirarea se răsfață
să prindă-n geamuri florile de gheață
cu mâna-i tremurândă și prelungă.

și pielea ta miroase a gutuie,
cu tăinuite gânduri te ating,
învață-mă, iubire, cum să ning
prin așteptarea dulce-amăruie.

sau, unul după altul, geruiți,
printr-o minune peste noi să cadă
îngeri sfioși cu aripi de zăpadă,
de dumnezeu prin lume risipiți.
tristețile din noi să nu se vadă-
zăpezi de lacrimi calde și cuminți.