iar ai privirea ca și cum te-aș pierde -
aur topit cu irizări de verde
și-adulmecând lumina cu mirare
ți-e tot mai toamnă și înstrăinare
și căror ochi de-acum să mă predau
cu toată-ndurerearea-n care stau
când răsucit în mine ca-ntr-o rană
simt timpul cu neobosita-i lamă
așa devreme vara s-a predat
acestui cer cu suflet tulburat
și amândoi am ars până la scrum
ne-am risipit într-un vârtej nebun
să ne adune cine și de ce
când e târziu în dragoste și e
atâta toamnă ce-o să ne învețe
despre singurătate și tristețe
iar verdele de-acum nu mai e verde
și ai privirea ca și cum te-aș pierde