viețuiesc pe-un tărâm iluzoriu
port în palme rugină de cuie
spre iubire- deplin purgatoriu
înspinată cărare mă suie
osândită-s de verile toate
mistuindu-mă-n vorbe ce ard-
magdalenă mereu vinovată
cu obrazul ce moare sub fard
și-ți sunt ție nedreaptă povară
șerpuiește doar dorul prin crengi
sunt ispita cu sufletul-pară
n-ai știut ce din mine s-alegi
dar mă urcă pe rug și mă iartă
că străină și-aproape ți-am fost
de azi raiul a-nchis orice poartă
rostul lui e acum un nerost
primăvara-i mătase de doliu
așternând pe iubire lințoliu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu