prin văzduhul uitării dintre mine și tine
și de-acum nicio toamnă n-o să fie întreagă
iar risipa de frunze nimeni n-o s-o-nțeleagă
ca și cum nu m-ai ști, ca și cum te-am uitat
vom porni disperați către-al iernii regat
să ne fie prea alb, să ne fie prea frig
vei fi om de zăpadă peste care-am să ning
cu tristețea mea veche, cu lumina mea gri
ochii tăi de cărbune poate vor licări
sub atâta zăpadă care cade tăcut
s-or aprinde de dor, doar o clipă și-atât
amintindu-ți c-am fost flacăra unei veri
ce devreme s-a stins în deșertul de ieri
și nici timp n-am avut, nici dorință de-ajuns
tu în minus mi-ai fost iar eu ție în plus
lăcrimare de îngeri- ploaia-aceasta ce vine
peste noi ce-am ajuns anotimpuri străine
7 comentarii:
Te-am descoperit de curând, dar e un loc în care m-aş întoarce mereu. Să mai scrii!
@ Iasmina,
atunci voi lăsa porțile larg deschise și,poate, uneori voi mai scrie.
Mulțumesc, te mai aștept!
n-ai uitat, n-am uitat, din adanc te mai stiu
numai uite, e stingher si atat de pustiu
drumul prin iarna cazuta devreme-ntre noi
visul ce-ti stie bratul pus pe umerii-mi goi...
drag imi este versul tau de cand te-am descoperit! pacat, mare pacat ca scrii din ce in ce mai rar.
Nu stiu cine esti, nu stiu unde sa te mai caut, dar simt ca esti un om deosebit.
@
numai iarnă de-acum și noi umbre subțiri
prin zăpezi nesfârșite- fantomaticii miri
izgoniți dintr-o toamnă luminând ruginiu...
ce devreme ți-am fost și tu mie târziu
Sunt doar aici, un refugiu nesigur totuși. De-aș fi cum spui, draga mea...Îți mulțumesc! Și mă bucur că versul nu îți e străin!
Nu se poate sa fii alfel! Cine poate scrie asemenea versuri, cine are asemenea trairi, sigur are un suflet frumos!
Nu vreau sa-ti tulbur linistea gasita in acest refugiu, numai ca mi-e tare drag sa te citesc! Da-mi ocazia sa o pot face mai des. E pacat sa nu scrii, pentru tine, pentru noi...
Buna ziua, Elena.
Am citit intamplator un text de-al tau si, placandu-mi foarte mult, te-am cautat si te-am gasit...pe net. Am savurat tot ceea ce ai scris in cele trei bloguri ale tale... Tot!... Nu pot sa-ti descriu cat de mult imi plac versurile tale... tristetea , durerea si resemnarea din ele m-au facut sa plang, m-au ravasit...Traire autentica!... Citindu-te, mi-am dorit ca starea pe care o transmiti prin vers sa fie doar poezie si atat...
Astept sa mai scrii...balsam pentru suflet...
@ Veronica,
Bine ai venit! îți mulțumesc pentru popas, pentru răbdarea de-a citi tot, pentru semnul lăsat! E măgulitor pentru mine. M-au stânjenit totdeauna aprecierile...Da, poezia înseamnă viață, chiar dacă uneori e doar imaginară. Mi-a plăcut o replică( nu mai rețin contextul):,,Durerea ține conștiința trează, fericirea o cloroformizează,,. Inspirația are nevoie de suferință...
Mulțumesc pentru suflet!
Trimiteți un comentariu