și-or să te ningă îngerii pe umeri
în căutarea zorilor de zi
când ochii tăi vor coborî în mine
și frig, și țipăt îmi vor îmblânzi.


ai să-mi arăți iar drumul spre uitare
și viscolul încolăcit în plopi,
în albul crud, de ghilotină-nvinsă,
ca-ntr-un coșmar adânc ai să mă-ngropi.


de tine-aproape doar din întâmplare,
cât să mă pot de toate vindeca,
în palma iernii-am să-ți citesc destinul,
spre nicăieri să nu mai poți pleca.


va mirosi a ger și-a mere coapte,
ne vom uita cu fiecare zi,
fantasmele vor luneca pe sănii
și primăveri nicicând nu vor mai fi.

amestecați în fluturi de răcoare
ne vom sfârși, cuminți, într-o ninsoare.