joi, 5 ianuarie 2012


și-or să te ningă îngerii pe umeri
în căutarea zorilor de zi
când ochii tăi vor coborî în mine
și frig, și țipăt îmi vor îmblânzi.


ai să-mi arăți iar drumul spre uitare
și viscolul încolăcit în plopi,
în albul crud, de ghilotină-nvinsă,
ca-ntr-un coșmar adânc ai să mă-ngropi.


de tine-aproape doar din întâmplare,
cât să mă pot de toate vindeca,
în palma iernii-am să-ți citesc destinul,
spre nicăieri să nu mai poți pleca.


va mirosi a ger și-a mere coapte,
ne vom uita cu fiecare zi,
fantasmele vor luneca pe sănii
și primăveri nicicând nu vor mai fi.

amestecați în fluturi de răcoare
ne vom sfârși, cuminți, într-o ninsoare.

7 comentarii:

Anonim spunea...

...drum spre uitare nu va exista.

De mi se cere ca sa uit,voi simula uitare,dar nu va fi uitare in adancul meu,stiut de mine.
Doar porti inchise... in mine.

elena chiriac spunea...

@ Anonim,

oare?

Anonim spunea...

zambesc!...stii bine ca asa e!

elena chiriac spunea...

@ Anonim,

zâmbetul vine din neuitare? atunci zâmbește!

Mircea spunea...

nu vin ninsori ca-n vremuri de-alta data,
doar fantomatici vom pieri sub ger,
intr-un amurg de iarna inghetata
cand sloiuri mari ofranda-n noi isi cer...

elena chiriac spunea...

tot mai aștept zăpada să ne-ngroape
și cerul să ne mângâie pe pleoape...

Mircea spunea...

zapezile nu vin, doar ger in noi
si-un timp uitatprea greu pentru-amandoi...