Voi pleca iar, o vreme. E lumina prea grea
și se scutură-n mine candelabre de nea,
trec cireșii cuminți să adoarmă tristeți
și să-mpartă cu noi amărui dimineți.
Și ți-e umbră adesea și în mine mai stai
ca mirarea adâncă prinsă-n ierburi de rai
iar culorile toamnei -cifrul nostru secret-
mai amestecă vise într-un vechi creuzet.
Vin câmpiile-n noi cu neliniști de iezi,
pe-un pariu cu uitarea, vinovat, ai să pierzi
tăinuite duminici sub potopul de stele
și pe tine, acel din poemele mele.
Rătăcind prin țărână, flori asprite de soare
vor străbate, desculțe, vechiul drum către mare...
Nu-i așa că-i prea mult? Nu-i așa că-i târziu?
Voi pleca iar, o vreme, prin tăceri să te scriu .
7 comentarii:
Şi mi-e linişte-aici
şi îmi e poezie
dacă pleci, să mai laşi
doar un colţ de hârtie,
să îl pun, înflorit,
pe-un pervaz cu tristeţi
ca să ai semn de-ntors
din oricare din vieţi.
O primăvară minunată, Elena!
Te citesc...
@ Amelly,
din oricare din vieți
semn de-ntors o să fie
și-or să crească-n ferești
cu miros de hârtie
ramuri lungi de tristeți
înflorind poezie -
liniști reci prinse-n joc
de-o cerneală târzie...
îți mulțumesc, sudul meu apropiat!
să-ți fie senine și înflorite sărbătorile!
@ dmd,
Îți mulțumesc,dar nu găsesc comentariul tău!
Să ai parte de Sărbători de Paști pline de bucurie, liniște și iubire!
E prea mult, prea tarziu si stii bine ca nu-i
loc destul pentru noi, cand potecile sui
tu cobori spre un timp, spre un vis ne`nceput,
nu pleca, imi e dor si-o sa-mi fie prea mult...
Gand bun pentru tine Elena !
@ Mircea,
Îți mulțumesc și pentru vers și pentru gând!
Și mai aștept un semn, din când în când...
La mulţi ani, ELENA MEA!
fată cu fluturi
spre mine să scuturi
veşnic lumină
fără vreo vină...
te sărută, anna
@ Anna mea,
dintr-o lumină
fără de vină
vor crește fluturi
ca la-nceputuri
și ploi cuminți
cu ochi fierbinți -
cerneală vie
de poezie...
îți mulțumesc și te îmbrățișez!
Trimiteți un comentariu