(foto/anima)
cerul ca o apă-ntoarsă
și o liniște bizară
dezechilibrând albastrul
într-un dor de primăvară
pocnete de muguri galeși
buimăciți de-atâta soare
și ferestrele privirii
însetate de mirare
mâna ta întinerită
de un umăr de narcisă
tremurând înduioșată -
e-nflorită sau e ninsă
și aproape, și departe
doare-atâta frumusețe
va mai ști un joc de fluturi
primăvara să ne-nvețe?
am să te ating cu umbra
îndulcită de april
și-n minunea-acelei clipe
am să fiu din nou copil!
10 comentarii:
nimeni astazi n-o sa stie
sa ne mangaie spre seara
dor de o copilarie
si de-o alta primavara...
O zi minunata
imbratisare de april,Chi....
@ Mircea,
pâlcuri-pâlcuri nori de zahăr
coborâți dintr-o tăcere
trec să-și însereze ochii
peste noi, a mângâiere
și-o să ne coboare-n vise
o poiană cu narcise...
...și ție, Mircea!
@ Chi, draga mea Chi,
Întotdeauna vii când am nevoie de tine! O îmbrățișare ca răspuns și mulțumiri pentru lumina și delicatețea fiecărui semn de la tine.
Vreau copilul, o minune
să-mi zâmbescă-n flori, pe drum
vreau copilul, haide, spune
unde-mi umbli?... chiar acum
@ Anna, draga mea,
e-o poveste-adevărată,
nu minune, nicidecum,
știi, copilul de-altădată
e mereu, mereu pe drum
și îl biciuie-ades vântul,
frigul, ploaia furtunoasă,
până îi va veni rândul
va tânji după ,,acasă,,
și-nflorirea de april
îl va regăsi copil!
ultima strofa mi-a placut mult
@ Marius Brad,
Mulțumesc! Cioran spunea că "există o singură ratare: a nu mai fi copil."Mă tem de această ratare!
Despre ratare mai spunea ceva, "sa-ti ratezi viata, inseamna sa ajungi la poezie fara sprijinul talentului"
@ Marius,
Avem de ales? E atâta poezie în lume...Aici, scepticismul lui Cioran mi-a smuls un zâmbet. Amar.
Trimiteți un comentariu