am ars de-ajuns, e vara pe sfârșite
se arcuiesc culorile spre frig
doar în închipuire-am să te-ating
prin brume de lumină obosite
își taie drum iar liniștea uitării
prin carnea mirosind a rai și-a mere
iar mâna mea avară te mai cere
nedreptei judecăți a depărtării
dar înainte-i cea din urmă toamnă
cămăși de forță ne-or salva de noi
și vom pieri când lacrima e-n toi
și ceru-n iarbă stelele-și răstoarnă
am ars prea mult, cât pentr-o-ntreagă lume
și am ajuns doar restul unor brume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu