mai puțin

iubire de brumă și de ochi întomnați,
cu sufletu-n palme ce cărări mai străbați
cu cine aduni, azi, tot raiul din mere
când lumea dispare-n atâta tăcere

și umbrele dulci peste iarba uscată
mai tremură-așa cum făceau altădată
prin frigul ce ară dimineți plumburii
despletite de dor mai roiesc păpădii

duminici uitate-n biserici de rugă
ce chipuri își pun pentru clipa din urmă
mai știe tristețea în tine să-și lase
miros de gutuie și nori de mătase

către sud se mai zbat fără vină cocori
mai țipă în frunze obosite culori
și spaima din ele mai ridică la cer
vreun fum de țigară, vreo floare de ger

cu tine de-un timp toamna frigu-și împarte
fragil e hotarul dintre viață și moarte
doar brumă sunt toate și zăpezile vin
iar în mere de-acum e un rai mai puțin