și doar un pas de iarnă mă desparte
dar ce frumos e drumul către moarte -
risipă de iubiri spre nicăieri
adulmec ceața ca pe-un dar de preț
privirile sunt ceruri înnorate
atâta galben-ruginiu e-n toate
iar frigul clipei e așa măreț
cu albul ei din florile de miri
se va dezlănțui curând ninsoarea
îmi va aduce la fereastră marea -
neliniștea atâtor amintiri
și n-ai să știi atunci ce să-mi mai ceri
cohortele de ger mă vor stăbate
și voi uita de tine și de toate
pierd toamne cum pierdeam adesea veri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu