(foto internet)
De-ajuns îmi ești tu, de ajuns până azi
și-ascunsă-n zăpadă pădurea de brazi,
inelul pe deget grăbind răsăritul,
lumina ce-și trece prin mine cuțitul.
Strivită pe pleoape, de-ajuns răsuflarea,
prin sânge gonind, sălbatică, marea,
și mâna prin păr, și pasul prin iarbă,
și eu jumătate și ție întreagă.
De-ajuns vinovată, iertată de-ajuns,
pândind orologii cu timpul necurs
și păsări ce-n sud au uitat să mai plece,
poemul acesta cu sufletul rece.
De-ajuns întristarea ce-n mine mai suie,
fereastra spre cer visând o gutuie...
Să-ți fiu, să nu-ți fiu dintre toate de-ajuns?
O dată în minus, o dată în plus...
Nu e timp de-ntrebări, nu e loc de răspuns.
10 comentarii:
Nu are rost raspunsul!
Am invatat ca cel mai bogat om este cel ce crede in Dumnezeu!Numai de la Dumnezeu vine bogatia caci omul doar pandeste...
@ Anonim,
Ai dreptate, nu are rost răspunsul. Și totuși ți-am răspuns.
,,Poemul acesta cu sufletul rece'',
e zâmbetul care prin mine mai trece,
căldura zăpezii şi albul sfinţit
în brazii de gheaţă şi-un plus infinit...
Din viata aceasta cu telu-i ascuns
Nimic nu-i de-ajuns....
@ Amelly,
,,în brazii de gheață și-un plus infinit,,
în palma rămasă-n destin necitit,
în frigul acesta cu urme de tine,
rămase nescrise - iubiri opaline...
nu știi cât mă bucură orice semn de la tine, Amelly...
@ Mircea,
dar neavând un țel în viață, nici ascuns,
mi-ajunge tot ce am, nimic în plus.
mi-e teama, cand cuvinte frumoase mai asterni,
sa nu iti dau raspunsul pentru..."ierni"...
@ Mircea,
oricare ar fi fost al tău răspuns,
mie mi-ar fi, cum știi, de-ajuns.
(la faza asta, află, c-am surâs!):)
de ajuns sa te citesc,Chi....
@ Chi,
mai alb mi-e albu-atunci când vii
și-ți simt surâsul, dragă Chi!
Trimiteți un comentariu