Mușcând din carnea unui măr domnesc,
pe mâna ta înfășurând brățară,
prin porii clipei, alb, să izbucnesc,
să beau din ceaiul tău cu scorțișoară.
Apoi să-ți scriu pe geamul dinspre seară
cu fluturii muiați într-o cerneală
de vin, de miere și-abur îngeresc.
În rochii lungi de iarbă și beteală
să umble iar prin noi singurătăți,
mirându-se, a nu știu câta oară,
cum ne-mpărțim în două jumătăți.
Tu ai să vrei trecutul să le-arăți,
eu am să mă prefac că nu îmi pasă -
blazări și repetabila greșeală.
Kadare să-mi răsară dintre cărți
c-un ,,spulberat aprilie,, în casă
și să fugim de noi în lumea mare-
orașul e-o capcană monstruoasă!
Ah, ceaiul tău a fost de anghinare!
Aș fi chemat poeții toți la masă
să pună cruci comorilor pe hărți
și unui joc cu două jumătăți!
6 comentarii:
in ceai sa pun arome de cerneluri
sa te alint usor, ca altadata
sa-ti mangai chipul ingeresc de fata
si sa ma-ascund apoi printre creneluri
regina iernii mele, adorata
te saruta anna
@ Anna mea,
după perdele grele de ninsoare,
la șapte fix, când consumat e ceaiul,
să-ți fluturi cu tandrețe evantaiul
și genele de dor, tremurătoare,
să-mi amintească, iarăși, cum e raiul.
de viscolul de-afara, stand la foc,
sa n-ai habar si ceaiul aburind
sa te imbete ca un bland colind...
doar mai apoi sa vezi c-a fost un joc
si bratele spre rai ti se intind...
gand bun pentru tine Elena !
@ Mircea,
s-atârne la ferestre țurțuri mii
și lângă sobă toarcă trei pisici...
păcat că iarna nu sunt licurici,
păcat că nu mai suntem tot copii-
e doar un joc al iernilor târzii.
n.b. Mircea
ce ierni frumoase mai pastram in mine
din vremea cand eram copil, ferice
de cel cu pururi tanar va ramane,
cu cer albastru, zilele senine,
cu licurici sau multe...licurice...
aceasta-i astazi marea intrebare,
dar ce noroc: gramatica nu doare !
n.a. Elena !
@ Mircea,
gramatica nu doare niciodată
dar, recunoaște, tare-i complicată!
n.a. zici tu iar eu ce să mai zic?
știu doar n.b. și-n rest nimic.
dar să nu fiu, în rime, mai prejos,
îți spun p.c. și mulțumesc frumos!
Trimiteți un comentariu