nu mai crește nimic între noi
și zăpezile uită să cadă,
inutilă-i lumina din ploi,
mâna mea se dezvăță să ardă.
minutarele mătură ore,
boreale, cuvintele-ngheață,
reci neliniști, prin aer sonore,
ni se-aruncă, bezmetice,-n față.
mai ai rost? mai am rost? până unde
se întinde regatul de frig?
plânge-mi ochii și nu îmi răspunde,
doar privește-mă-n albul ce-l ning.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu