am să vin într-o iarnă cu zăpadă curată
să-ți așez la ferestre broderie de alb,
prin perdelele grele am să fac strecurate:
o gutuie-aurie și o creangă de brad.

am să-ți cern peste ochi floare albă de lună
să îți apere visul și privirea de rău,
ai s-auzi prin nămeți zurgălăii cum sună
și cum cade lumina peste sufletul tău.

voi rămâne în preajmă să-ți ascult răsuflarea
și la miezul de noapte să îți depăn povești,
ochilor care dorm să le mângâi culoarea
și să pier într-un abur, fericită că ești.
......................................................
dar de n-ai să mă vezi niciodată în iarnă
să-nțelegi că zăpada nu-i destul de curată
și s-aștepți ochii mei peste tine s-aștearnă
o zăpadă de lacrimi, cum n-a nins niciodată!