închipuire

aproape-mi ești dar nimeni nu te știe,
doar ochii iernii te visează blând,
un dor nebun mă mistuie și urcă
muguri de gheață-n umărul meu stâng.

o ramură își scutură zăpada,
lumea  se umple de argint și stele,
se-aude liniștea umblând pe vârfuri
și tu la fel prin gândurile mele.

și dumnezeu se miră că în palme
doi bulgări de lumină i-au crescut,
un joc cu îngeri și-oameni de zăpadă
între pământ și cer a început.


mă simți visând la frigul mâinii tale,
cu-o sanie alunec prin nămeți
în pragul inimii s-ajung spre seară,
din  flori de măr și ler să mă înveți.
............................................

dar iarna asta-i doar o-nchipuire...
în locul meu vor crește flori și frunze,
de-atâta dor am să mă fac lumină
să te ating din când în când pe buze.