iarbă uscată și noroi tăcut-
drum amânat spre cei de dedesubt.
ai fi putut măcar pe cruci să ningi,
însingurarea lor să o atingi.
un colț de pâine și un strop de vin
și îi uităm puțin câte puțin...
cât aș fi vrut din ochii Tăi să cadă
sfințita fulguire de zăpadă
și dintr-un brad să scuturi peste ei
o iarnă-n lerui-ler și clopoței,
pământul să se facă iarăși cer
și să-și desfacă florile de ger,
din ele albul fraged să-l aduci
să ningă, Doamne, blând colind pe cruci.
6 comentarii:
Să ningă, Doamne, cu zăpezi de-argint
cu dalbe flori de mărgărint...
nimic nu se uită, Elena mea...
te îmbrăţisez la cumpăna dintre ani
anna
O iarnă cu zăpezi adevărate,
cu versuri cuibărite într-o carte,
fără uitare, fără amăgire...
Un an cu sufletul numai iubire!
La mulți ani, Anna mea!
Superba, ca de obicei! La multi ani intru angelica arta a asezarii sentimentelor in randuri gratioase!
La mulți ani, cu gânduri bune! Mulțumesc poetului, omului...din orice vreme!
..mi-a plăcut...felicitări.
@ dmd,
acum văd că răspunsul meu la semnul tău de trecere nu a apărut!
îți mulțumeam atunci(o fac și acum) pentru apreciere. și mai spuneam că tuturor ne e dor de zăpadă!oare ne-a uitat?
o zi luminoasă!
Trimiteți un comentariu