și vine albu-n mine iar să crească,
ne-ndurător, făptura ta cerească.
prin crengi de frig cu foșnitoare zale
simt ochii iernii-argintii paftale.

pe harta mâinii freamătă ninsoarea,
cu sudul meu îți mângâi depărtarea.
miroase-a nopți de ger și-a viscolire,
umbre pe drum și liniște-n iubire.


din doi în doi ne numără cu teamă
albul  stingher ce-ncepe să se-aștearnă
și-ncerc din tot ce am să te adun...
pe care umăr iarna să îți pun?